redirect

vineri, 9 mai 2014

Ziua Europei – pe scurt

Judecaţi cum vreţi această postare, dar un impuls de moment, prelungit într-o dorinţă altruistă de a lumina unele capete în care mai există încă umbre, mă face să dau copy – paste unui fragment din finalul comunicatului de presă pe care l-a transmis Reprezentanţa Comisiei Europene la Bucureşti. Nu mi-o luaţi în nume de rău, dar mă irită feelingul că diseară la ştiri voi vedea iarăşi sondaje din acelea jenante la care reporterii români sunt specialişti, în care bieţi oameni copleşiti de probleme ori adolescenţi cu mintea împrăştiată cine ştie pe unde şi afişând un zâmbet cool vor fi întrebaţi ce semnificaţie are ziua de 9 mai şi vor da din umeri sau, mai rău, vor scoate pe gură cine ştie ce răspunsuri  simpatice care nu le vor scăpa în mod sigur nici mondenilor, nici cârcotaşilor, nici altor români specialişti în a-i arăta cu degetul pe alţii. Aşa că, scurt, fără alte explicaţii inutile, iată pasajul cu pricina:

Ziua Europei – 9 mai

La data de 9 mai 1950 s-a făcut primul pas în direcţia creării Uniunii Europene de astăzi. La Paris, în acea zi, ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, a citit în faţa presei internaţionale o declaraţie prin care chema Franţa, Germania şi alte patru state europene să-şi pună în comun producţiile de cărbune şi oţel, aşezând astfel piatra de temelie a unei federaţii europene.

Ministrul francez a propus atunci crearea unei instituţii europene supranaţionale, însărcinată cu gestionarea industriei cărbunelui şi oţelului, sector care constituia, la vremea respectivă, baza întregii puteri militare. Ţările la adresa cărora a fost lansat apelul aproape se distruseseră reciproc într-un conflict care a lăsat în urma sa pagube materiale imense şi un sentiment de dezolare.

În 1985, liderii Comunității Europene, întruniţi în cadrul summitului de la Milano, au decis ca la data de 9 mai să fie sărbătorită Ziua Europei.

Cine ştia deja lucrurile de mai sus, să-mi ierte intenţia educativ-cultural-moralizatoare, iar cine nu... acum ştie. Şi cu asta, iată că inaugurez şi o rubrică nouă pe blog, pe care o coc în minte de ceva vreme. Explicaţiile, mai târziu. (Va urma... rubrica, desigur...).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu