Vară,
soare, vacanţă… Europa. În traducere liberă, pentru mulţi, această înşiruire de
termeni sună probabil a status de vacanţă numai bun de postat pe o pagină de
Facebook ca să ştie toată lumea că am plecat în cine ştie ce călătorie
relaxantă în jurul Europei. La drept vorbind, călătorie a fost… un fel de
călătorie intelectuală într-un domeniu în care am încă enorm de învăţat, dar
care mă atrage pe zi ce trece ca un magnet. Şi da, a fost şi relaxantă, chiar
dacă, practic, timp de trei zile am petrecut majoritatea orelor într-o sală de
conferinţe, discutând despre politică, economie, justiţie şi despre tot ceea ce
înglobează sub o formă sau alta o discuţie densă despre Uniunea Europeană. A
fost relaxant pentru că am interacţionat cu nişte oameni extraordinari, de o
inteligenţă sclipitoare, datorită cărora, după trei zile de dialog mă consider,
fără nicio lipsă de modestie, un cetăţean european mult mai conştient de
statutul său social şi de situaţia în care se află România în acest moment pe
harta UE.
