Aşa cum am mai spus-o, unul
dintre motivele pentru care nu regret faptul că mi-am dat peste cap complet programul
zilele trecute din cauza oboselii pe care a presupus-o, printre altele,
experienţa SMS Bucureşti 2015, a fost faptul că am avut ocazia să revăd oameni
dragi, a căror prezenţă nu are cum să nu te învioreze. Chinezu, zis şi Cristian
China-Birta (sau invers), este unul dintre ei. Şi trebuie să recunosc că
prezenţa sa la SMS Bucureşti 2015 a fost, de departe, momentul meu preferat. De
ce? Simplu... pentru că, dincolo de orice altceva, pentru mine este exemplul
perfect de om care şi-a făcut din pasiune o meserie şi invers, nu încetează să
facă ceea ce face cu o pasiune, cu o seriozitate şi cu o naturaleţe
copleşitoare, de-ţi vine să crezi că s-a născut cu bloggingul în sânge.
redirect
duminică, 22 februarie 2015
SMS Bucureşti 2015 – o experienţă cu şi despre oameni, gânduri, cuvinte
Atunci când m-am hotărât să
particip la Social Media Summit 2015, nu ştiam mare lucru despre ce se va
întâmpla acolo. De altfel, starea aceasta de incertitudine am păstrat-o până în
dimineaţa în care mi-am lăsat intuiţia să mă conducă spre Howard Johnson Grand
Plaza, locul unde urma să aibă loc evenimentul, convinsă fiind că nu am cum să
mă rătăcesc în aglomeraţia matinală a unui Bucureşti îngheţat de nori bizari de
februarie. Am pornit-o, aşadar, spre Piaţa Romană, cu un elan oarecum
inexplicabil, după o călătorie cu trenul în care am fost înconjurată de câteva
personaje tipice pe care musai le voi descrie pe undeva pe aici, aşa, de amorul
artei, şi după cele câteva ore de somn din noaptea precedentă. Am ajuns la
timp, iar din momentul în care m-am lăsat absorbită de aglomeraţia din holul
unuia dintre etajele clădirii în care urmau să se întâmple surprizele pregătite
de cei de la revista Biz, organizatorul evenimentului, am uitat complet şi de
norii de afară, şi de orele nedormite, ba chiar şi de cele trei personaje
groteşti cu care am împărţit compartimentul pe durata interminabilei călătorii
spre capitală.
marți, 17 februarie 2015
De ce merg la Social Media Summit 2015
Îmi trec de minute în
şir prin faţa ochilor peisaje stranii, în care iarna îşi are încă urmele bine
înfipte. Prin unele locuri peticele de zăpadă răzleţe se cârpesc cu fâşii de
funze uscate făcând încă umbră pământului îngheţat. Îmi trec prin minte tot
felul de amintiri legate de trenul spre Bucureşti şi îmi dau seama, deodată, că
nu am mers niciodată iarna spre capitală cu trenul. Sau poate că e doar o falsă
impresie. Nu are oricum importanţă, decât în ordinea firească a amintirilor
mele, pur subiectivă, de altfel.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)